Wednesday, February 7, 2018

(don't) STAY STILL: vulnerability

For English, see below. :)


Deşi multe dintre lucrurile pe care le credeam s-au schimbat la depinde cât de multe grade le-am provocat, ideea că şi cuvintele au putere o să rămână mereu undeva prin capul meu. Ideea e că postările cele mai personale au avut un impact la care nu mă aşteptam şi am primit mesaje cu „mulţumesc c-ai împărtăşit asta”.

De ceva vreme tot explorez cu vulnerabilitatea şi aparent oamenii se simt mult mai confortabili cu ei înşişi atunci când văd/citesc pe altcineva deschizându-se într-un mod sincer, acelaşi mod pe care ei înşişi şi-ar dori să-l poată folosi. Acum, scriind asta, poate nu e chiar puterea cuvintelor, cât cea a vulnerabilităţii. Sau poate o combinaţie. Irelevant pentru ceea ce urmează.


Până acum câteva zile, aveam impresia că pentru prima dată în foarte mult timp multe dintre aspectele vieţii mele au căpătat un sens şi (aproape) ştiam unde mă îndrept. Nu ştiu dacă este ca urmare a unei continue explorări, cert e că situaţia nu mai e deloc aşa. M-am jucat puţin cu ce înseamnă copywriting-ul şi chiar mă entuziasmasem. Câteva zile mai târziu, mi-am dat seamă că e suficient să fac asta pentru trei ore şi apoi gata. 

Aş fi vrut să cochetez un pic mai mult cu jurnalismul (la un nivel mai profi) dar nu ştiu dacă are sens să mă apuc de asta şi, mai important, nu ştiu de unde să încep. Cu scrisul a început să-mi fie frică, mă las mult acaparată de poezie, deşi ştiu că short story-urile îmi dezvoltă mai mult capacităţile scriitoriceşti. 

Credeam că a treia oară când mă apuc de franceză o să fie cu noroc. A fost. Doar în primele trei săptămâni, acum a rămas doar ideea unui DELF destul de înfricoşător cuibărită undeva sub o saltea. Am zis clar mă reapuc de blogging, am făcut nişte liste lungi cu idei de postări de care eram foarte mândră – nu m-am apucat de niciuna nici până în ziua de azi. 

Nu mă imaginez stând la un birou ore în şir, de call center nici nu mai vorbesc, să merg să vând într-un magazin mă face să mă întorc pe partea cealaltă şi să mă culc din nou. O să ajung să văd ştrudel cu măr la patiseria de lângă metroul de la Crângaşi? Îmi place ştrudelul cu măr dar nu suficient de mult pentru meseria asta.
Mi-am mai dat seamă că vechii prieteni s-au transformat în „foştii prieteni” iar eu, în mod surprinzător, sunt în regulă cu asta. Ceea ce e fie îngrijorător, fie motiv de bucurie, încă n-am ajuns să dezbat subiectul ăsta cu mine însămi. Am mai realizat că am tendinţa să fug de sentimente puternice (în special de cel de ataşament emoţional) şi cumva toate experienţele din ultima perioadă mă împing într-acolo. A fost punctul în care am realizat că tre’ să mă opresc şi să înfrunt toate lucrurile de care am tot încercat să scap. Take your broken heart, turn it into art. Sau doar accept-o. Din tot procesul meu haotic de reflecţie, trag concluzia că îmi place mult să analizez. Şi ce fac cu asta?

© THE LUNATOUR
Maira Gall