Tuesday, January 2, 2018

> N O W

For English, see below. :)
     
     Întineresc. Ca dovadă, mi-am făcut un tatuaj, ceea ce n-aş fi crezut vreodată că-i posibil să se întâmple. Mai vreau vreo două. Am făcut baie în mare la 2 noaptea şi a fost fericire pură. Am făcut dragoste şi a fost fericire pură. Am văzut o stea căzătoare în timp ce stăteam în hamac la Acolo şi a fost fericire pură. Am fost vulnerabilă şi n-a mai fost chiar roz, dar mi-a plăcut. Am crezut că fac alegerile bune care s-au dovedit a fi oricum altcumva, dar nu roz şi chiar şi-aşa, mi-au plăcut. Am protestat, am plâns la imnul ţării, am ajutat o bunicuţă să treacă strada. Am ajuns în finala unui concurs de debut în poezie.

     Întineresc. Mă joc des şi iau lucrurile în neserios de dragul artei. Sau de dragul meu. Cuvintele mi-au zburat lună de lună în stânga şi-n dreapta iar acum le ţin la mijloc, undeva pe lângă stern. De mâine, le dau drumul din nou. Am căutat-o cu lumănarea, dar inspiraţia stătea fix deasupra urechii mele drepte pentru că are formă de elf.

  
     Devin nostalgică de fiecare dată pe 31 şi mă întreb mereu de ce. Anul ăsta a fost diferit – şi cu nostalgia, şi cu tot restul. Tocmai de aia întineresc. Cuvintele lui 2017 au fost premieră, spontaneitate şi rearanjare. M-am urcat în trenuri care nu ştiam unde duc şi acum mă simt acasă. Fără mental breakdowns, cu la fel de multe crize existenţiale cărora le-am râs în faţă şi care m-au îmbrâncit, dar îmi luasem, din timp, paraşuta de rezervă. N-am mai plâns chiar aşa des. Tocmai de aia întineresc.

     O lună am stat la mare, două luni am scris o poezie în fiecare zi. O lună am crezut că m-am îndrăgostit, alte două am fost sigură că nu-i aşa. O lună am tot zis că nu merg la festival, două luni am fost recunoscătoare c-am făcut-o. O lună n-am putut să mă iert, două luni am încercat s-o fac şi mi-a reuşit. Cumva. Încă mă întreb dacă facultatea are vreun rost, încă nu ştiu de unde să apuc viitorul, încă n-am idee de ce-i uneori aşa cameleonică filozofia mea de viaţă. Dar am renunţat la „cred că” şi la „ce-ar fi fost dacă”. Măcar atât. 
© THE LUNATOUR
Maira Gall