Friday, September 22, 2017

the perks of taking a gap semester

For English, see below. 

     Am primit cele mai grozave mesaje după ce am împărtăşit un pic din ce a însemnat renunţarea la facultate, nu m-am aşteptat nicio secundă ca feedback-ul să fie atât de incredibil de fain. A trecut jumătate de an de atunci şi s-au întâmplat atât de multe lucruri neprevăzute, iar între timp mi-am dat seama că niciodată socoteala de-acasă n-o să fie la fel cu aia din târg. Ei, şi ce? Am scris atunci că dacă m-ar întreba cineva ce sfat aş da elevilor, nu le-aş spune nici să se ducă în străinătate, nici să rămână în ţară, le-aş zice să facă cum simt ei că-i mai uşor să ajungă persoana care vor să devină. Până una-alta, am găsit un răspuns mai potrivit şi mai scurt: gap year. Ce-am făcut eu a fost un gap semester, ceea ce-i la fel de potrivit. Dacă stăm să ne gândim, am fost foarte multă vreme într-un sistem educaţional: doişpe ani cel puţin. Atâta timp pe băncile şcolilor, atâta stres şi foarte multă restricţie. Pe urmă intrăm la universitate, unde-i vorba despre acelaşi lucruri. Job: idem. Şi pe urmă ajungi cu copii şi o iau ei de la capăt.

     Ok, stop

     Ce vreau eu să spun e că o gură de aer între liceu şi facultate n-ar strica. Dacă nu ştii ce vrei să faci, cu atât mai bine. Şi câte păreri n-am auzit.. „Eu n-aş fi putut să renunţ, aş fi simţit după că pierd timpul”. Vorbim despre o neînţelegere aici. Gap year/semester nu înseamnă să pierzi vremea pe telefon 24/7. Ce vrei să faci? Să lucrezi ca să câştigi nişte bani şi peste ceva vreme să pleci într-o excursie? Să faci voluntariat şi să cunoşti oameni noi? Să călătoreşti pe cont propriu? Ce-ai zice de un schimb de experienţă? Poate scrii o carte. Poate deschizi un mic business. Sunt atât de multe posibilităţi, important e să ştii cam cu ce-ai vrea să-ţi umpli timpul.

     Hai să-ţi zic ce-am făcut eu. Am lucrat două luni şi jumătate la una dintre librăriile Cărtureşti. Poate n-a fost cea mai plăcută experienţă, colegii nu au fost tocmai cei mai deschişi oameni la care puteam apela, dar am cunoscut acolo o persoană care mi-a devenit cea mai bună prietenă. Am experimentat solo travel – total neplanificat pentru că am aplicat pentru un proiect al asociaţiei Future in Progress şi ar fi trebuit să fie nişte activităţi de grup, dar m-am trezit singură în Palma de Mallorca. Am călătorit în Istanbul şi Dublin cu mama, mi-am găsit locul de suflet – Vama Veche, unde am fost de patru ori, o dată pe lună începând cu iunie. Prima dată a fost pentru un curs de scriere creativă, care a fost una dintre cele mai faine experienţe ever. Ăsta a fost al doilea curs de creative writing, am participat la un altul în Bucureşti şi la ceva numit „Storytelling in public speaking”, deci trei în total. Am scris o poezie/zi două luni, dar nu consecutive şi am trimis un manuscris la un concurs de debut. Am terminat un roman (pe care nu-l voi publica niciodată) - a fost mai mult un experiment. M-am apucat de vioară şi cânt cu puţine scârţâituri Lacul lebedelor şi începutul unei romanţe de Rachmaninoff. M-am îndrăgostit de Fitzgerald, de Vonnegut şi de Roth.

     Dar am vrut să public câteva ceva pe nişte platforme online şi am fost refuzată. Am aplicat la nişte job-uri faine şi am fost refuzată. Am vrut să plec într-un internship, dar s-au schimbat planurile. M-am certat cu nişte prieteni, n-am reuşit nici să mă apuc serios de franceză, nici să fac un visual poem. Nu m-am ţinut de alergat, am mâncat prea multă îngheţată şi m-am cam lăsat de blog.


     Singura concluzie e c-a fost intens. Ăsta e cuvântul cel mai potrivit pentru toată experienţa gap semester-ului pentru care sunt extrem de recunoscătoare. Deşi anul trecut pe vremea asta eram la universitate, aproape nu-mi vine să cred, totul pare mult, mult mai îndepărtat. Şi hop, universitatea începe din nou; nimeni n-ar fi zis acum un an-doi că mă voi apuca vreodată să studiez ştiinţe politice. M-aş fi văzut la jurnalism, sau la litere, dar uite-mă într-un alt loc. Şi totul e super-ceţos, n-am idee ce-o să se întâmple.

     Ce mai vreau eu să spun e să nu vă fie teamă de o pauză. E vorba de un pic de redescoperire, nişte distracţie şi multe bătăi de cap, dar din alea potrivite. Forţele proaspete se adună fără să vrei şi înainte să-ţi dai seama eşti cu mult mai pregătit pentru încă nişte nervi pierduţi pe învăţat. Mă rog, oricând un gap year se poate transforma în doi. Chiar şi după universitate, master-ul poate să aştepte (chiar şi o perioadă nedeterminată de timp).


     În România, concepţia majorităţii e că dacă îţi iei un an liber eşti un pierde-vară fără nicio idee despre viitorul lui. Ceea ce n-ar fi departe de adevăr, singura diferenţă e că eşti suficient de curajos încât să te duci pe un drum neconvenţional ca să descoperi care-i treaba cu viitorul tău. Să deviezi de la ce ţi se cere e fain, să renunţi la facultate e fain, să îţi iei un răgaz pentru explorare e fain. Doar lasă la o parte convenţiile şi fă-ţi de cap. 

***

     I received the greatest PMs after sharing a bit of what the quitting-university process meant for me, and I did not expect a second the whole feedback to be so incredibly amazing. It's been half a year since then, so many unexpected things happened, and meanwhile, I realized that the gap between your expectations and the reality will always be huge. Well, so what? I wrote back then that if someone asked me what advice I would give the soon-to-be-uni-students, I would tell them neither to go abroad nor to stay in their home country, I would say do however you feel it’s going to get you closer to the person you want to become. Meanwhile, I found a shorter and more appropriate answer: a gap year. What I did was a gap semester, which is just as appropriate. If we think about it, we have been in an education system for a very long time: at least twelve years. For such a long time on old school benches, lots of stress and a lot of restrictions. Then we go the university where more or less happens. Job: idem. Then you have kids and the same things go on and on and on.

     Okay, stop. What I mean is that a fresh breath between high school and college would not hurt anyone. If you don’t know what you want to do for uni, that’s even better. And how many opinions haven’t I heard... "I could not have quit, I would have felt I’m wasting the time" There’s a misunderstanding here. Gap year/semester does not mean to waste time on your phone 24/7. What do you want to do? Do you want to work and save some money for a trip with your friends and family? Do want to go volunteering and getting to know new people? Do you want to travel on your own? How about a summer exchange project? You can write a book. Maybe you open a small business. There are so many possibilities, it is important to know what you want to fill your time with.

     Let me tell you what I did. I worked for two and a half months at a bookshop in Bucharest. Maybe it was not the most enjoyable experience, my workmates were not the most opened up people in the world, but there I met a person who became my best friend. I have experienced solo travel - totally unplanned because I applied for a project from a Romanian association and it should have been some group activities, but I found myself alone in Palma de Mallorca. I travelled to Istanbul and Dublin with my mother, I found my favourite place on the planet - Vama Veche, where I went four times, once a month starting in June. The first time was for a creative writing course, which was one of the most fulfilling experiences ever. This was the second creative writing course though, I attended another in Bucharest and something called "Storytelling in public speaking", so three courses in total. I wrote a poem per day for two months, but not consecutively, and sent a manuscript to a debut contest. I've finished a novel (which I will never publish) - it was more of an experiment. I started playing the violin and now I can sing with a few squeals the Swan Lake and the beginning of a Rachmaninoff romance. I fell in love with Fitzgerald, Vonnegut, and Roth.


     But I wanted to publish something on some online platforms and I was turned down. I applied to some exciting jobs and I was turned down. I wanted to go to an internship, but my plans changed. I had some arguments with my friends; I didn’t manage to seriously start studying French or to make a visual poem. I did not run enough, I ate too much ice cream and I quite of neglected my blog.

     The only conclusion is that it was intense. This is the most appropriate word for this whole gap semester experience for which I am extremely grateful nevertheless. Although this time last year I was at university, I find it hard to believe, everything seems much, much more distant. And wow, university starts again soon; no one would have said a year or two ago that I would ever go to study political science. Maybe journalism, or languages, but look at me now, in another place. And everything is super-misty; I have no idea what's going to happen.

     What I'm trying to say is not to be afraid of a break. It will be a rediscovery process, some fun and a lot of headaches, but the right ones. You will gain some strength without necessarily planning it, and before you realize you're much more prepared for wasting your nerves on studying few irrelevant stuff. Well, a gap year can turn into two whenever you want. Even after graduating, the master degree can wait (even for an indefinite period of time).

     In Romania, the main (pre)conception is that if you take a year off you are a rolling stone without any idea for your future. Which would not be far from the truth, the only difference is that you are brave enough to go on an unconventional journey to find out what's up with your future. Going off the route is fine, quitting university is fine; taking a break for exploration is fine. Just leave aside the conventions and as you want. 

No comments

Post a Comment

© THE LUNATOUR
Maira Gall